Calea de Diamant

Buddha a dat instrucţiuni diferite pentru trei categorii de oameni. Cei care vroiau să evite suferinţa au primit învăţături despre cauză şi efect, conform Căii Mici (Hinayana - sanscrită). Celor dornici să acţioneze spre binele altora li s-au dat învăţăturile despre compasiune şi înţelepciune, aparţinând Căii Mari (Mahayana – sanscrită). Discipolilor cu încredere în natura de Buddha a lor şi a altora, Buddha le-a propovăduit învăţăturile Căii de Diamant (Vajrayana – sanscrită). La acest nivel, el se manifesta ca forme de lumină şi energie, ori le transmitea viziunea sa iluminată direct, sub forma unui curent de conştienţă. La cel mai elevat nivel, scopul este dezvoltarea completă a conştiinţei, spontaneitatea fără de efort a Marii Pecete (Mahamudra – sanscrită).

Calea de Diamant oferă lumii moderne „metode eficiente care duc la experientarea directă a conştiinţei”, aşa cum a explicat Lopon Chechu Rinpoche, unul dintre cei mai experimentaţi maeştri ai buddhismului tibetan. Aici învăţăm să experimentăm lumea dintr-un punct de vedere bogat şi autoeliberator. Meditaţiile Căii de Diamant dezvoltă o profundă bogăţie interioară şi duc la o conştiinţă non-artificială şi neschimbătoare, în care toate activităţile iluminate se pot manifesta.